Sparanghel natur

In sudul Germaniei e din plin sezonul sparanghelului. Cunoasteti si va place aceasta minunata leguma? Iata o reteta clasica si cateva sfaturi.
Sparanghelul de cultură, Asparagus officinalis, era cunoscut, ca plantă medicinală, de vechii chinezi, de egipteni şi, mai târziu, de greci şi de romani. Hippocrates menţionează proprietăţile lui diuretice. Romanii au încurajat răspândirea lui, din spaţiul mediteranean şi din Asia Mică, unde creştea spontan iniţial, peste Alpi, în Europa Centrală. Există informaţii despre folosirea lui ca delicatesă în secolul 16. Dar, desigur, nu apare pe masa oamenilor săraci, pentru că sparanghelul nu satură, dragii mei, precum cartoful. Cultura sa este laborioasă. Sparanghelul are nevoie de 3 ani de îngrijiri constante, înainte de prima recoltă, dar apoi, timp de 10 ani, ne bucurăm de roade. Ceea ce se cultivă sunt lujerii ce rezultă din rizomi, acoperiţi cu pământ, ca să nu vadă lumina soarelui, să-şi păstreze albul strălucitor şi frăgezimea. Sezonul sparanghelului în Germania se întinde din martie până în iunie. După Sfântul Ioan, 23 iunie, nu se mai culege, mai ales ca să fie ferite plantele de epuizarea completă, să aibă posibilitatea de a se regenera pentru anul următor. Recoltarea este manuală, iar aceşti lujeri, ce pot atinge 20 de cm şi au grosimi diferite, sunt vânduţi în pieţe, la preţuri destul de piperate....Nu ezitaţi, totuşi, să cumpăraţi şi să pregătiţi sparanghel, nu veţi fi dezamăgiţi. De altfel, este o legumă bogată în vitamine şi microelemente, mai ales magneziu şi calciu, dar aportul său caloric este redus.
Actualmente este cultivat în mai multe ţări din Europa şi America de Sud.
Eu cumpăr sparanghel de Schrobenhausen, o localitate celebră pentru cultura lui, situată în apropiere de München.
Am dat, precum v-am mai povestit, o raită prin Viktualienmarkt, ca să vă pot oferi un set de imagini sugestive.